În articolul precdent am discutat despre toate modificările fiscale cu impact direct asupra companiilor mici și mijlocii si asupra antreprenorilor. In articolul de față, ne uităm cum aceste modificări, dar si altele, au impact asupra angajaților, care indirect, pot afecta buna funcționare a unei afaceri.
Avantaje fiscale angajați
Trecând mai departe, vorbim de avantajele si facilitățile pe care companiile le pot accesa în zona propriilor salariați. Știm ca un astfel de aspect poate face, de multe ori, diferența într-o piață a muncii destul de tensionată, unde competiția pentru cei mai buni oameni este foarte intensă. Dacă este să vorbim despre facilitățile fiscale în sectorul construcțiilor, precum și al celor din sectorul agricol și industria alimentară, deja din vara lui 2022 beneficiază de facilități fiscale numai persoanele fizice care obţin venituri din salarii şi asimilate salariilor realizate în baza contractelor individuale de muncă, fiind eliminați toți cei care obțineau venituri din alte tipuri de aranjamente juridice (cum ar fi PFA-urile, contracte de management, internship, etc.). Mai mult, plafonul salarial până la care se acordă scutirea de impozit în domeniul construcțiilor, sectorul agricol şi în industria alimentară, a fost redus de la 30.000 lei lunar la 10.000 lei lunar, inclusiv, iar pentru partea din venitul brut lunar ce depăşeşte 10.000 lei nu se aplică scutirile de taxe. De asemenea, începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2023, se vor abroga prevederile specifice aplicării scutirii de la plata impozitului pe veniturile din salarii obținute de angajații sezonieri, și anume, pentru angajații care aveau încheiate contracte cu angajatori ce erau plătitori de impozit specific (hoteluri, restaurante, activități de catering, etc).
Modificări la nivelul taxelor
Tot o măsură mai degrabă restrictivă începând cu data de 1 ianuarie 2023, este și considerarea anumitor categorii de beneficii acordate salariaților, cumulate lunar, ca fiind venituri neimpozabile în limita unui plafon de de cel mult 33% din salariul de bază, acest plafon nefiind cuprins nici în bazele de calcul ale contribuțiilor sociale obligatorii; pentru partea care depășește plafonul neimpozabil lunar de 33%, bineînțeles că se vor datora atât impozit pe venit, cât și contribuții sociale obligatorii. Angajatorul care acordă aceste venituri/avantaje va stabili ordinea de includere a acestora în plafonul lunar de cel mult 33%. Beneficiile/avantajele ce pot fi incluse în plafonul de 33% sunt: clauza de mobilitate în limita a 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru personalul autorităţilor şi instituţiilor publice, contribuţia la pensia facultativă (Pilon III, în limita a 400 de euro pe an pentru fiecare salariat), asigurarea de sănătate/abonament la clinică medicală privată (în limita a 400 de euro pe an pentru fiecare salariat), indemnizaţia pentru telemuncă în limita unui plafon lunar de 400 lei, chiria angajatului (în limita a 20% din salariul minim), hrana acordată de angajator angajaţilor (facilitatea nu se aplică salariaților care beneficiază de tichete de masă), servicii turistice şi/sau de tratament, inclusiv transportul, pentru angajaţi şi familiile lor. Totodată, va avea loc și revizuirea sistemului de acordare a deducerilor personale în cazul contribuabililor care realizează venituri din salarii la locul unde se află funcţia de bază. Se creează, deci, cadrul pentru discuții suplimenatre între conducere și salariați cu privire la modificarea contractelor de muncă, astfel încât angajații să păstreze acele beneficii care îi interesează cel mai mult în detrimentul altora, pentru a-și conserva aceeași valoare a salariului net.
Mutând analiza în zona impozitelor locale, aici lucrurile sunt departe de a fi clare. Ca idee de bază, știm că politicienii au în vedere doar varianta creșterii acestora, discuțiile fiind mai degrabă orientate către cine anume să-și asume responsabilitatea informării oamenilor: primarii, la nivel local, sau parlamentul, la nivel central. Lăsând la o parte sfera politicului, și de data asta „izvorul” modificărilor legislative tot în PNRR își are sursa. Astfel, reforma fiscală din România trebuie să cuprindă măsuri cu privire la alinierea valorii impozabile la cea de piață, mai ales că inclusiv Fondul Monetar Internațional a făcut recomandări autorităților române pentru îmbunătățirea veniturilor aferente taxelor pe proprietate – aplicarea cotei de impozitare asupra valorii de piață, combinarea prețului terenului în valoarea impozabilă a clădirii, etc. În principiu, calcul valorii impozabile pentru clădirile rezidențiale/nerezidențiale se va face pe baza valorilor cuprinse în studiile de piață referitoare la valorile orientative privind proprietățile imobiliare din România, astfel:
a) în cazul clădirilor rezidențiale, cota de impozitare va fi de minim 0,1%,
b) în cazul clădirilor nerezidențiale, cota de impozitare va fi de minim 0,5%.
În prezent, cotele de impozitare au valori maximale – 0,2% pentru clădirile rezidențiale și 1,3% pentru clădirile nerezidențiale, autoritățile locale având posibilitatea să aplice cote mai mari de impozitare, dar care nu pot depăși limita maximă cu mai mult de 50%. O primă problemă, deci, este că dispare pragul maxim, ceea ce înseamnă că va fi lăsată autorităților locale libertatea pentru stabilirea cotelor de impozit, fiecare administrație putând alege cota de impozitare conform propriilor decizii. De asemenea, legea actuală prevede că impozitul pe clădirile rezidențiale se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,08 – 0,2% asupra valorii impozabile, în timp ce impozitul pe clădirile nerezidențiale se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2% – 1,3% asupra valorii impozabile. Apare, deci, a doua problemă: pragul minim urcă automat de la 0,08 la 0,1%, respectiv de la 0,2 la 0,5%. Subiectul este sensibil, discuțiile între liderii partidelor aflate la guvernare încă se poartă, iar o decizie finală nu ar trebui să fie prea îndepărtată.
Pentru cei din sectorul imobiliar, noutatea anului 2023 ține de TVA și este că se diminuează plafonul valoric maxim prevăzut pentru livrarea de locuințe ca parte a politicii sociale către persoane fizice, respectiv de la 700.000 lei la 600.000 lei, exclusiv TVA; aveți în vedere și existența concomitentă a limitării achiziției la cota redusă de TVA de 5% a unei singure locuințe pentru un cumpărător. Deci, din nou, o îngustare a unor facilități fiscale încă existente astăzi prin reducerea plafonului pentru aplicarea facilității respective.
Pentru comercianți, atenție la excluderea de la aplicarea cotei reduse de TVA de 9% pentru băuturile nealcoolice (cu adaos de zahăr) care se încadrează la codurile NC 2202 10 00 și 2202 99 (ape, inclusiv ape minerale și ape gazeificate, care conțin zahăr sau alți îndulcitori sau aromatizate, băuturi pe bază de fructe cu coajă lemnoasă, cereale sau semințe, etc.) noua cotă de TVA fiind cea standard. În HoReCa, aplicarea cotei de TVA de 5% pentru serviciile de cazare, restaurant și catering este înlocuită tot cu o cotă redusă dar mai mare, respectiv 9%, de la anul.
În zona de cercetare-dezvoltare, sunt clarificate condițiile pe care trebuie să le îndeplinească activitățile respective pentru a aplica deducerea suplimentară de 50% la calculul impozitului pe profit, fiind introdusă necesitatea de a obține certificarea activităților de către experții înscriși în Registrul național al experților pentru certificarea activității de cercetare-dezvoltare.
Iată, deci, că principalele modificări din fiscalitate din anul 2023 ating o paletă destul de largă de teme, rolul vostru fiind acela de a le încorpora în deciziile și strategiile de business care vizează un orizont de timp mediu. Important de spus este și faptul că transpunerea tuturor acestor modificări sau operarea unor amendamente suplimenatre ar trebui consfințite printr-o lege de aprobare.