Politica fiscală prociclică practicată de România în perioada 2017-2019, a condus la epuizarea spațiului fiscal necesar pentru stimularea economiei în perioadele de recesiune și poate constrânge sever politica fiscal-bugetară în perioadele economice dificile, cum este cea din prezent. România este în procedură de deficit excesiv și are nevoie de diverse reforme, mai ales în domeniul creșterii veniturilor bugetare și al consolidării activității de colectare a veniturilor la bugetul de stat, dar și în ceea ce privește optimizarea cheltuielilor bugetare. Pentru echilibrarea bugetară sunt necesare eforturi conjugate, pe de o parte în zona politicii fiscale, în zona de consolidare a capacității de colectare a veniturilor, de sprijinire financiară a mediului de afaceri, iar, pe de altă parte, în zona de cheltuieli publice. Prin urmare, angajamentele asumate de România prin intermediul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), prevăd, în domeniul fiscal, introducerea unor modificări de prevederi legislative, cu aplicabilitate imediată și/sau în etape, care vor avea un impact important asupra mediului de afaceri în perioada următoare.
Spre exemplu, în zona impozitului pe profit, se recunoaște nevoia suținerii contribuabililor în a dezvolta noi capacități de producție, precum și în retehnologizarea / modernizarea celor existente, Prin urmare, începând cu 2023 se extinde aplicarea facilității fiscale de scutire de impozit pe profit pentru profitul investit în active utilizate în producție și procesare, precum și în active reprezentând retehnologizare. De notat este faptul ca activele corporale pentru care se aplică scutirea de impozit vor fi stabilite prin Ordin al ministrului finanțelor.
Există și o facilitate fiscală introdusă în 2020, dar cu efecte până în 2025, care permite reducerea impozitului de plată, în contextul în care situația actuală economico–financiară a societăților este caracterizată, în general, de înregistrarea în mod repetat a unor capitaluri proprii negative, precum și de tendința de a avea o politică de distribuire a dividendelor, influențată și de cota redusă a impozitului pe dividende. A fost necesară reglementarea unei măsuri de natură fiscală prin care să se reducă sarcina reprezentată de impozitul pe profit / pe veniturile microîntreprinderilor, în funcție de evoluția capitalurilor proprii contabile prezentate în situațiile financiare.
Astfel, în scopul stimulării capitalizării societăților, precum și pentru deblocarea fluxurilor de numerar și întărirea disciplinei financiare, societățile care își vor menține capitalul propriu pozitiv și la un nivel de cel puțin jumătate din capitalul social vor putea primi o reducere a impozitului de 2% anual. În plus, companiile vor putea beneficia de o bonificație mai mare din impozitul datorat dacă își majorează capitalul propriu față de anul precedent, în funcție de anumite praguri valorice. Reducerea poate ajunge la maximum 15% dacă toate condițiile sunt îndeplinite, iar pentru a beneficia eficient de facilitate pe întreaga perioadă de aplicare (2021-2025), companiile trebuie să țină cont de o serie de aspect – implicațiile fiscale și juridice ale operațiunilor de capitalizare, raportul cost-beneficiu sau potențialele consecințe ce pot apărea în viitor dacă decid să diminueze capitalurile majorate anterior.
După câteva vești calde, vin și cele multe… și reci
Astfel, vedem cum, pentru colectarea unor sume suplimentare la bugetul de stat, se va trece la majorarea cotei impozitului pe dividendele distribuite după data de 1 ianuarie 2023, de la 5% la 8%, pentru dividendele distribuite / plătite între persoane juridice române, precum și pentru cele distribuite / plătite nerezidenților. Prin urmare, trebuie avut grijă ca la distribuirea dividendelor să calculați, să declarați și să plătiți în mod corect impozitul, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se plăteşte dividendul.
Vorbind de microîntreprinderi, anul 2023 „revoluționează”, din nou, acest impozit. Rațiunea o reprezintă reducerea numărului beneficiarilor acestui tip de impozit și excluderea anumitor activități desfășurate de microîntreprinderi. Obiectivul este deja asumat de România, având în vedere țintele și jaloanele referitoare la domeniul fiscal din PNRR, dar reducerea ariei de aplicabilitate a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se regăsește și în recomandările organismelor financiare internaționale – Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și Comisia Europeană. Practic, începând cu 2023 se instituie condiția ca microîntreprinderea să aibă cel puțin un salariat, caz în care se elimină cota de impozitare de 3%, rămânând doar cea de 1%. De asemenea, pentru descurajarea unor practici de suspendare repetată a raporturilor de muncă, în cursul unui an fiscal, se limitează la un singur caz de suspendare și pe o perioadă de cel mult 30 de zile pentru ca această condiție (de deținere unui salariat) să fie considerată îndeplinită. Totodată, acum este în vigoare o excepţie de la prevederile de încadrare în acest sistem de impunere, prin care microîntreprinderile care au un capital social subscris de cel puţin 45.000 lei şi au cel puţin 2 salariaţi pot opta să devină plătitoare de impozit pe profit, însă aceasta va fi și ea eliminată din 2023.
În ceea ce privește activitățile desfășurate de microîntreprinderi, s-a constatat ca acele activități de natura celor profesionale, științifice și tehnice, care necesită un înalt grad de pregătire și care pun la dispoziția beneficiarilor cunoștințe și competențe specializate, reprezintă cel mai mare număr și au, în general, rate ridicate de rentabilitate a activității. Prin urmare, din 2023 se va limita aplicarea acestui regim de impozitare pentru firmele care obțin venituri din consultanță și management, pentru care veniturile de asemenea natură nu pot depăși 20% din totalul veniturilor obținute.
Un alt aspect deosebit de important îl reprezintă zona de abuzuri, prin folosirea acestui regim de impozitare în vederea unei concurențe neloiale și a obținerii unor avantaje fiscale în diverse situații, inclusiv prin mascarea formei de angajare a persoanelor fizice. De asemenea, pentru încadrarea în regim, mai mulți antreprenori luau decizii de fragmentare a activităților desfășurate. Ca măsură de combatere a acestui fenomen, din 2023 se va introduce condiția deținerii de părți sociale de către același asociat la cel mult trei microîntreprinderi, pentru acei asociați care dețin mai mult de 25% din valoarea/numărul părților sociale sau al drepturilor de vot.
Cele de mai sus reprezintă o succintă trecere în revistă a aspectelor pe care le-am considerat relevante, însă mai sunt și alte câteva detalii tehnice. Una peste alta, va trebui să aveți grijă la toate aceste lucruri atunci când vă planificați afacerile sau acțiunile pentru anul 2023. Sumarizând, pot fi microîntreprinderi doar persoanele juridice române (SRL) care au cel putin 1 angajat, au realizat venituri, altele decât din consultanță și management, în proporție de peste 80% din veniturile totale, au venituri totale ce nu depășesc 500.000 euro și ai căror asociați/acționari dețin peste 25% din valoarea capitalului social la cel mult 3 persoane juridice române plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, iar cota de impozit va fi 1%.
>>> Va urma și un articol cu focus pe impactul și efectele acestor modificări fiscale asupra angajaților, astfel încît să fie informați și să simtă suportul angajatorului pentru bunăstarea financiară a lor.