Să facem o scurtă călătorie în timp, pentru a înțelege exact la ce se referă conceptul.
Herbert Freudenberger, psiholog american de origine germană, a folosit pentru prima dată termenul de burnout în cartea sa, „Burnout: The High Cost of High Achievement”, publicată în anul 1974. Autorul a avut o contribuție considerabilă în domeniul cercetării în ceea ce privește burnout-ul și îl definește ca fiind „dispariția motivației sau a interesului, mai ales atunci când devotamentul cuiva pentru o cauză sau o relație nu reușește să producă rezultatele dorite”.
Burnout-ul, o boală ocupațională
Între timp, problema s-a acutizat atât de tare încât, în anul 2019, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a inclus burnout-ul pe lista afecțiunilor clinice. OMS definește burnout-ul sau epuizarea ocupațională ca pe o afecțiune clinică rezultată din stresul cronic apărut sau aflat în legătură cu locul de muncă, ce se manifestă cu simptome marcate de sentimente de epuizare sau pierdere a energiei, distanțare mintală crescută, sentimente de negativism sau cinism legate de locul de muncă și scăderea eficienței profesionale.
Cifre și statistici
Pentru o imagine de ansamblu, să vedem cum stăm cu cifrele, atât la nivel mondial, cât și național.
Deși suntem tentați să dăm vina pe COVID-19 și să îi punem în cârcă întreaga responsabilitate, studiile ne arată că nu e chiar așa: o cercetare Gallup, făcută înainte de pandemie, în anul 2018, arată că 76% dintre angajați au declarat că au avut de-a face cu burnout-ul, din când în când, iar 28% dintre ei experimentează asta foarte des. Post pandemie, incidența burnout-ului a crescut cu 43%, cifrele fiind susținute de efectele evidente aduse de COVID-19, dar și de fenomene precum Great Resignation și Quiet Quitting.
Un alt studiu demonstrează că 40% dintre oamenii care demisionează în ultimii ani afirmă că principalul motiv pentru care părăsesc locul de muncă este burnout-ul.
În țara noastră, un research publicat în anul 2020 arăta că 8% dintre angajați suferă de burnout și doar 22% dintre companii investesc în programe care se ocupă de tratarea acestei afecțiuni. Considerăm, însă, că cifrele sunt mai crescute, atunci când vine vorba despre burnout în rândul angajaților. Diagnozele organizaționale realizate de către ATLAS indică faptul că numărul angajaților care suferă de burnout este de aproape două ori mai mare.
Pe de altă parte, burnout-ul costă: anual se cheltuiesc, doar în Statele Unite ale Americii, peste 500 de miliarde de dolari pentru a trata afecțiunile fizice și psihice produse de această epuizare ocupațională: epuizare emoțională, depresie, boli cardiovasculare, tulburări ale sistemului endocrin și digestiv, scăderea imunității și altele.
Care sunt semnele burnout-ului
Așa cum spuneam mai sus, burnout-ul afectează și sănătatea emoțională, dar și sănătatea fizică, iar cele mai frecvente simptome, conform Organizației Mondiale a Sănătății, sunt:
-
epuizarea
-
distanțarea față de activitățile legate de muncă: cei care suferă de burnout, consideră job-ul ca fiind unul foarte stresant și frustrant și pot deveni cinici cu privire la condițiile de muncă și la oamenii alături de care lucrează
-
scăderea performanței
-
boli fizice
Care sunt factorii de risc care contribuie la instalarea burnout-ului
Gallup listează patru factori esențiali care pot duce la epuizarea emoțională:
-
Deadline-urile nerealiste – 70% dintre angajații care au timp să ducă la bun sfârșit o sarcină, într-un interval rezonabil, nu se vor epuiza.
-
Volumele de muncă mult prea mari – chiar și cel mai stabil emoțional angajat se simte copleșit atunci când volumul de muncă este invers proporțional cu numărul de ore alocate gestionării cu succes.
-
Comunicarea precară și lipsa susținerii managerului direct – angajații sunt mai motivați și mai fericiți atunci când li se comunică în mod transparent și constant, când beneficiază de feedback și de sprijin din partea managerului.
-
Tratamentul inegal - angajații care sunt nedreptățiți la locul de muncă sunt de 2-3 ori mai predispuși să experimenteze un nivel ridicat de epuizare; tratamentul inegal poate include: favoritismul, promovarea pe criterii subiective sau rele tratamente din partea unui coleg de muncă.
Cum previi burnout-ul
Burnout-ul nu este ușor de diagnosticat și nu există soluții-minune, care să rezolve peste noapte această problemă, însă poți implementa câteva măsuri simple, pe care le ai la îndemână.
Dacă observi semne ca cele descrise mai sus, îți poți încuraja angajații să completeze, într-o primă fază, un chestionar de autoevaluare a burnout-ului, apoi, în funcție de rezultate, și pentru un diagnostic, vor apela la un specialist.
Ce mai poți face:
-
transformă well-being-ul într-o prioritate și integrează-l în cultura ta organizațională: program flexibil, work from home, zile libere, acces la cursuri de dezvoltare personală, abonamente medicale, psiho-emoționale, educație financiară, coaching etc.
-
trainuiește managerii în spiritul prevenirii burnout-ului pentru că ei au o mare influență asupra felului în care se simt oamenii
-
construiește experiența angajatului având în vedere prevenirea burnout-ului
-
menține o comunicare permanentă, clară și transparentă cu angajații tăi
-
recompensează munca de calitate și performanțele
-
încurajează-i să îți ofere feedback
-
monitorizează volumele de muncă
-
ajută-ți angajații să își gestioneze corect timpul
Și nu uita că managerii fac diferența: pot fi o sursă de stres sau motivul pentru care angajații tăi își doresc să performeze și să evoluați împreună.